(Om Namo Vipashina Buddha Kevala Kumbhaka Shurangama Samadhi Prajna Paramitayam)

Practica esenţială, sine qua non, a meditaţiei, având scopul de a ajunge la înţelepciunea supremă, ne dă speranţa că într-o bună zi vom pune odată pentru totdeauna capăt egoismului, urmând o viaţă etică, lipsită de ego. Acest mod de viaţă este rezumat de cele Cinci Precepte (Namo Yama Pancha Shila):

1. Să nu ucizi (încearcă să fii vegetarian, sau măcar să mănânci carne doar ca medicament, atunci când corpul e prea slab, sau când este vorba de o Vata agravată),

2. Nu fura sau nu lua ceea ce nu ţi-a fost dat,

3. Încearcă să ai un comportament sexual armonios, nu lăsa dorinţa sexuală să îţi distrugă relaţiile intime, ale tale sau ale celorlalţi - păstrează-ţi Ojas - Jing Qi (imunitatea şi energia),

4. Nu minţi (de asemenea, nu te răsti, nu rosti cuvinte profanatoare, nu bârfi, nu creea conflicte prin ceea ce afirmi, nu vorbi frivol),

5. Nu consuma droguri, alcool sau ţigări. Stimulentele şi drogurile afectează grav mintea, intelectul, memoria şi inhibă circuitul înţelepciunii interioare.

Tot ceea ce există în lumea materială, fie că e plăcut sau neplăcut, este efemer şi iluzoriu. De vreme ce e sigur că în scurt timp voi fi separat de toate aceste lucruri, de ce să le râvnesc? Jur să pun capăt celor 3 otrăvuri mentale: dorinţa - care este Vata (vânturile dorinţei) şi care cauzează 80% din boli -, furia - (Pitta fierbinte şi ascuţită), ce cauzează 15% din boli - şi ignoranţa - (Kapha înfundată), ce cauzează 5 % din boli.

După ce am făcut aceste jurăminte, ne putem aşeza şi rămâne cu uşurinţă liniştiţi şi relaxaţi (dacă e posibil în postura lotusului sau a semi-lotusului), cu palmele orientate în sus şi plasate pe genunchi, ca nişte boluri goale. Şi mai bine este să stăm cu palmele în poală, palma dreaptă peste cea stângă, şi cu vârfurile degetelor atingându-se uşor. Cu toate că aceasta nu este postura ideală pentru această meditaţie, se poate sta şi culcat pe spate, în "postura cadavrului", dar trebuie să încercăm a nu adormi în timpul meditaţiei. Ochii nu trebuie să fie nici larg deschişi, dar nici închişi, şi trebuie fixaţi pe vârful nasului. Maxilarul şi buzele trebuie să rămână în poziţia lor naturală, obişnuită, iar limba va atinge uşor cerul gurii din spatele dinţilor incisivi. Ne îndreptăm atenţia asupra respiraţiei. Lăsăm plămânii să respire, fără a depune vreun efort. Respiraţia este un obiect al constientizării. Respiraţia se ‚mişcă' odată cu gândurile. Suntem pur şi simplu atenţi la procesul respiraţiei. Inspiraţia şi expiraţia nu trebuie să fie zgomotoase, forţate sau inegale; le vom lăsa să se petreacă în mod natural, rămânând doar martori la acest proces, fără să îl influenţăm în vreun fel. În timp ce ne observăm detaşaţi propria respiraţie, ne vom îndrepta atenţia spre vârful nasului. Devenim conştienţi de mişcarea aerului care intră în nas. Aerul rece intră, iar aerul cald iese. Rămânem concentraţi pe acest proces timp de 5 până la 10 minute.

Dupa 5 sau 10 minute, vom urma respiraţia. Intrăm cu aerul în nas, gât, inimă, diafragmă, adânc în abdomen, în spatele buricului, unde se va petrece un stop natural. Rămânem în acest moment de oprire pentru o fracţiune de secundă, apoi urmăm calea expiraţiei, în mod invers, din abdomen în sus, prin spatele diafragmei, prin inimă, gât, şi afară prin nas şi din corp, la aproximativ 20 cm în faţa nasului, unde ne vom opri pentru a doua oară.

Prima oprire este în spatele buricului; a doua e în afara corpului, în spaţiu. În aceste două puncte, respiraţia se opreşte pentru o fracţiune de secundă. Odată cu ea, se opreşte şi timpul. Mişcarea respiraţiei este timpul. În aceste două opriri, doar existenţa mai este prezentă. Inţelepciunea interioară senină (Om namo shamatha vipassana prajna paramitayam) realizează atunci că noi nu suntem corpul (rupa skandha shunyata in sanscrita), nici emoţiile (vedana skandha shunyata), nici gândurile şi amintirile (samjna skandha shunyata), nu suntem personalitatea şi nici activităţile (karma samskara skandha shunyata), şi nu suntem mintea (alaya vijnana skandha shunyata). În aceste două opriri suntem înconjuraţi de perfecţiunea bunătăţii fără limite (maitreya), de compasiune (karuna), veselie (mudita), seninătate şi abandon (upeksha), de răbdare (kshanti paramita) şi de o nesfârşită energie stralucitoare pură (virya prabha paramita). În aceste două opriri, Dumnezeu, Zeitele, Buddha, Bodhisattvas, Înţelepţii şi Sfinţii, toţi sunt prezenţi. În aceste opriri suntem ca un bol gol. Şi atunci când devenim un bol gol, pot fi turnate în noi mari binecuvântări. Dumnezeu, Zeitele, Buddha, Bodhisattvas vor veni la voi si vor turna apa pura a binecuvantarii in voi. Lăsăm plămânii să respire şi devenim bolul gol. Vom practica această meditaţie pentru 15-20 minute, dimineaţa şi seara. Pe masură ce practicăm, de-a lungul zilelor, săptămânilor, luninor, vom observa că acea oprire a timpului se prelungeşte treptat, până când, în cele din urmă, interiorul şi exteriorul se vor uni în cel de-al treilea ochi, şi totul se va întâmpla în interiorul nostru. Vom realiza că nu suntem separaţi de restul universului. Noi suntem universul, iar universul suntem noi. Vom realiza că toate lucrurile sunt doar vise, iluzii, baloane de săpun, umbre, ca nişte picături de rouă şi sclipiri de lumină: aşa le vom contempla.