Te-ai întrebat vreodată cât de norocos sau de ghinionist eşti? Sau crezi că orice succes sau eşec ai avut, norocul nu a avut nimic de-a face cu asta?

Ei bine, dacă lumea cuantică are ceva în legătură cu asta, nici măcar un moment nu a trecut fără ca D-na Noroc să nu privească peste umărul tău în timp ce tu încerci să îţi construiesti acea putere interioară numită jocul vieţii. Dar dacă trăim într-o lume cuantică, există un mod de a o înfrange pe D-na Noroc în jocul ei. Tot ce trebuie să faci este să priveşti cu vigilenţă şi cu atenţie la lume - şi să acţionezi cu aceeaşi grijă şi vigilenţă.

Observaţia în lumea cuantică

Fizica cuantică descrie comportamentul materiei şi al energiei, în paricular atomii şi particulele subatomice. Este aproape imposibil să ne imaginam comportamentul ciudat al acestei materii folosindu-ne de simtul nostru logic, comun. Un electron într-un atom, de exemplu, realizează un truc asemănător cu echipajul navei Enterprize din Star Trek când "se balansează" de la un nivel energetic la altul sărind dintr-un loc în celălalt fără să treacă pe traseul ce leagă cele două nivele. Dacă nu privim acest salt, atunci nu avem control despre când se va întâmpla asta. Dar presupunând că noi urmărim acest eveniment, atunci lucrurile se schimbă dramatic.

Lumea fizicii cuantice este foarte diferită de lumea cu care suntem noi obişnuiţi. În vieţile noastre obişnuite de fiecare zi, această diferenţă nu este observată. Dar dacă experimentele curente din fizica cuantică sunt relevante faţă de experienţele noastre de fiecare zi, puteţi altera curgerea obişnuită a vieţii, atât de mult încât începeţi să vedeţi lucrurile din perspectiva mecanicii cuantice şi învăţaţi să luaţi deciziile potrivite făcând asta.

Potrivit fizicii cuantice, nu există realitate până când acea realitate nu este percepută. Numim aceasta "efectul observatorului". Pentru că de obicei nu dăm atenţie procesului de a percepe, experienţa noastră imediată nu ne va arăta cum acţiunea noastră de percepere a schimbat ceva.
Totuşi, dacă privim cu atenţie, putem observa că modul nostru de a percepe lucrurile a schimbat cu adevărat istoria observaţiilor noastre. Acestea ar putea să aibă sens pentru voi când, privind la nişte evenimente din trecut veţi hotări în ascuns ce semnificaţie au avut. Dar aţi putea să vă întrebaţi, " Nu am schimbat eu realitatea Am schimbat doar interpretarea mea despre ea." Răspunsul, oricat de surprinzator ar putea parea, este ca voi chiar ati schimbat realitatea atunci cand ati observat-o.

O oala supravegheata nu clocoteste niciodata

In lumea descrisa cu succes prin mecanica cuantica, observatorii afecteaza in final si fundamental Universul oricand observa orice in el pentru ca nu este posibil sa observi totul despre orice in fiecare observatie. Daca ar fi sa vedem procese atomice si subatomice, aceasta realizare ar fi foarte vizibila si diferenta ar fi chiar marita si uimitoare pentru modul nostru normal de a vedea lucrurile.

Sa luam vechiul proverb "o oala supravegheata nu clocoteste niciodata". Acum, imaginativa o oala cu apa de dimensiunile unui atom, fiind incalzita pe o piatra corespunzator de mica. Cu totii stim ca oalele cu apa incalzite, vor ajunge sa clocoteasca de fapt la un moment dat. Ati crede cu siguranta ca aceasta oala "cuantica" supravegheata va fierbe si ea. Totusi, se pare ca, daca supraveghezi cu atentie oala, ea nu va clocoti niciodata. De fapt, toate oalele "cuantice" supravegheate cu atentie refuza sa clocoteasca, chiar daca sunt incalzite mereu.

Singura cerinta pentru a nu clocoti este ca observatorii trebuie sa aiba intentia sa vada obiectul - in cazul acesta, oala cuantica - in starea sa initiala. Aceasta intentie este determinata de frecventa observatiilor lor. Privind repetat, la intervale foarte scurte, au gasit obiectul in aceeasi stare in care era ultima data cand s-au uitat. Presupunand ca un fizician nu urmareste cu atentie sau ca o face dar cu intentia de a vedea situatia evoluand diferit. Ce se intampla atunci? Daca fizicianul priveste intermitent, asteptand sa clocoteasca pana la urma, vasul va urma cursul sau natural neobservat si va clocoti. Aceste rare observatii asupra obiectului au efect minor asupra rezultatului natural.

Mai este un aspect important si bizar in toate astea. Ce se intampla daca vrei ca vasul studiat sa faca ceva nebunesc sau mult prea improbabil? Daca intentia de a observa acel lucru intamplanduse este destul de vigilenta, obiectul va urma in realitate acea cale bizara. Putem observa cu vigilenta obiectul de-a lungul unei evolutii nenaturale, limitandu-ne viziunea pentru a observa doar acele oale care au atins scopuri noi in momente potrivite.

Astfel, o oala supravegheata clocoteste pe o bucata de gheata, daca asa intentionezi. Inca odata, o astfel de masuratoare sau observatie este una in care ignori acele rezultate care nu se conformeaza la cea mai nebuna asteptare a ta.

O viata supravegheata

Ma refer aici la a clocoti oale de apa, dar sunt sigur ca vedeti cum principiul se aplica in viata voastra, la obtinerea scopurilor pe care le doriti in viata voastra si sub puterea intentiei voastre consistente.

Intentia se refera la actiunea de supraveghere vigilenta de-a lungul unui traseu specific. Conteaza prea putin ce sperati sau ce va asteptati pasiv sa se intample. Trebuie ca activ sa va urmariti viziunea pentru a va manifesta intentia in lumea fizica, nu sa visati pasiv asupra acestei viziuni sau pur si simplu sa sperati ca va deveni realitate.

Astfel, fizica cuantica ne spune ca in vietile noastre de zi cu zi, munca sustinuta si dorinta indeplinesc lucrurile. Dorintele noastre si actiunile ce le insotesc sunt ceea ce guverneaza de fapt vietile noastre de zi cu zi. Norocul nu are nimic de-a face cu asta.

Sursa: http://www.almeea.com