„Arta Eco se adresează atât minţii, cât şi inimii. O operă de artă de acest fel poate duce la o apreciere intuitivă a mediului, să problematizeze valori fundamentale, să ducă la acţiune politică şi să lărgească înţelegerea şi cunoaşterea intelectuală”. Ruth Wallen, artist eco

Arta eco reprezintă mai mult decât un curent în arta! Ea presupune un mod de raportare la ce e înconjurător, privind omul ca parte integrantă, transformând nu doar aspectul lucrurilor, ci şi esenţa modului în care gândim.

Arta eco poate fi considerată un punct de început al naturii ca artă şi renaştere. Totul se transformă, iar problemele de conţinut nu mai referă neapărat la părţi componente ale unei opere sau la idee în sine, ci la întreg, la un complex de imagine, sunet, idee şi comportamente.

Ce e diferit în acest tip de artă faţă de cea tradiţională sau clasică este un sens al funcţionalităţii pe care artiştii îl dau creaţiei. Aceste opere de artă spun lumii despre problemele vechi şi noi legate de natură şi industrie, despre universul eco, dar în acelaşi timp umanizează tehnicul, îl ”naturalizează”. În acest fel se creează o conexiune a omului cu natura în universul său cotidian.

Am putea să ne imaginăm că trăim într-o lume cu maşini pe care creşte iarba şi cu biciclete de lemn în care totul se mişcă într-o armonie ritmică.

Arta astfel înţeleasă transformă lumea într-o îngemănare a tuturor elementelor componente ale planetei. Ea înglobează toxinele într-o capsulă pe care scrie oxigen. Astfel ia naştere un nou tip de relaţie a omului cu ce îl înconjoară, guvernată de întoarcerea la primordial.

Scopul artei eco depăşeşte tărâmul esteticului, ţinând şi de conştientizare, de a pune probleme şi de a schimba mentalităţi şi comportamente. Frumosul, la acest nivel, se exprimă în ideea transformării şi în transmutarea imaginarului colectiv la un alt stadiu de creaţie, creativitate şi înţelegere.

Arta eco este creată pentru a produce un spaţiu liber de dialog, pentru a îmbogăţi comunicarea şi pentru a contribui la transformare socială.