Momentul Organic, bio, eco nu reprezintă o noutate în istoria omenirii, ci mai degrabă o conştientizare prin intermediul ştiinţei şi conştiinţei că agricultura convenţională bazată în primul rând pe aspectul cantitativ are efecte nedorite asupra sănătăţii fiinţei umane şi asupra întregii reţele de fiinţe vii ce caracterizează planeta Pământ.

Înainte de toate se cuvine a face o precizare despre termenii organic, eco, bio. Ei presupun aceeaşi realitate (cu foarte mici diferenţe), dar sunt uzitaţi în zone culturale diferite. Vorbitorii nativi de limba engleză folosesc denumirea de organic, germanii şi francezii folosesc termenul bio, iar polonezii eco...

În acelaşi timp eco-bio-organic este total diferit de natural. Spre deosebire de produsele bio, cele naturale sunt acele produse care nu au în compoziţia lor aditivi alimentari chimici, dar sunt crescute cu pesticide, insecticide, îngrăşăminte chimice şi pot fi obţinute din seminţe modificate genetic, etc.

Agricultura bio-eco-organică presupune în primul rând acea agricultură practicată în jurul ideii că ferma este un organism autosuficient, care îşi refoloseşte la infinit propiile resurse. Seminţele provin din recoltele anterioare, iar îngrăşământul, în mare parte, provine de la animalele aceleiaşi ferme şi din compostul alcătuit din resturile fermei. Pe lângă fertilizatori organici, se folosesc îngrăşăminte minerale naturale: fosfaţi, praf de rocă, calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge marine.

Pe suprafaţele pe care se obţin produse bio sunt foarte bine definite limitele zonelor de protecţie şi de prevenire ale culturilor pentru a stopa contactul cu substanţe interzise de pe terenurile adiacente.

Culturile bio sunt obţinute pe un teren pe care nu pot fi aplicate substanţe chimice sau sintetice (pesticide, ierbicide, îngrăşăminte chimice) cu minim 3 ani înainte de recoltare. Agricultura bio nu recurge niciodată la radiaţii ionice, inginerie genetică şi exclude folosirea seminţelor ieşite din laboratoare. Utilizarea nămolurilor de epurare este interzisă pe terenurile dedicate culturilor agricole bio ecologice şi, de asemenea, alimentele bio nu sunt iradiate.

În cazul produselor bio de origine animală cum ar fi ouăle, lactatele, apicolele, ele nu au urme de antibiotice sau de hormoni de creştere deorece animalele şi albinele nu au fost crescute şi tratate cu antibiotice, hormoni de creştere sau cu alte substanţe care pot influenţa calitatea produselor.

Cultivarea produselor obţinute din agricultura bio se mai bazează pe un aspect important şi anume rotaţia culturilor, deoarece cultivarea permanentă a aceleiaşi plante sărăceşte terenul şi generează dezechilibre. Rotaţia culturilor împiedică apariţia agresivă a buruienilor şi implicit folosirea ierbicidelor, desfăşurându-se în cicluri de 6 sau 12 ani, pentru a da şanse solului să nu se deterioreze.

Arăturile sunt uşoare, nu foarte adânci, de circa 15-18 cm, fără ca brazdele să fie răsturnate. Dezburienarea se realizează mecanic, manual sau termic, iar paraziţii sunt înlăturaţi prin mijloace biologice. De aceea în agricultura biologică se plantează arbuşti şi flori special selectate pentru a atrage insecte benefice şi pentru a îndepărta dăunători nedoriţi.

Principiile agriculturii biologice pot fi rezumate astfel:

Alimentele bio sunt superioare calitativ celor convenţionale. Concentraţia mai mare de substanţe valoroase combinată cu încărcarea redusă de substanţe dăunătoare, influenţează benefic sănătatea. Avantajele produselor bio faţă de cele convenţionale sunt nenumărate. Astfel, am putea spune următoarele despre produsele bio:

Putem spune că un mod de viaţă ce presupune respect faţă de natură, noi înşine şi faţă de cei din jurul nostru, poate fi atins cu ajutorul consumului de produse bio şi a încurajării acestei preocupări.